Romania’s Defence Labour Challenges - Provocările României în domeniul personalului din industria de apărare

​Romania’s Defence Labour Challenges

Regăsiți versiunea în limba română a articolului mai jos.

​

Alexander Cutuca offers his perspective on the status of the Romanian defence sector’s challenges in terms of personnel.

​Romania has been profoundly affected by the emigration phenomenon, with approximately 2.3 million Romanians deciding to leave the country in the past two decades. This drain on human capital has impacted all qualification levels with young professionals and specialists leaving in search of better opportunities, creating labour shortages in key fields such as IT, engineering, and professional services.

EU accession in 2007 was a major turning point — contributing to a spike in outflows, and the gradual lifting of transitional measures in different EU destination countries opened more opportunities abroad over the years that followed.

Another option to factor in when analysing the labour market in Romania is the demographic challenges the country faces. According to OECD statistics, the share of people older than 65 is expected to increase from 20% in 2024 to 30% by 2060, and the old-age to working-age ratio is projected to rise from 34 to 59 between 2024 and 2060 — a much steeper increase than the average.

There is though another side to be considered, the fact that Romania is becoming increasingly attractive to immigrants — Eurostat data shows Romania had the highest growth in real household income per capita among EU countries, increasing by 134% between 2004 and 2024. Rising wages, particularly in sectors with acute shortages, are making the country a more competitive destination compared to a decade ago.

Alexander Cutuca emphasizes that Romania is essentially caught in a demographic and migration squeeze: it loses its most educated and productive workers to Western Europe, while simultaneously scrambling to import lower-skilled labour from Asia and elsewhere to fill the gaps.

The foreign workforce in Romania is heavily dominated by Asian countries. Of the over 84,000 foreign workers in Romania, most come from Nepal (20,636), followed by Sri Lanka (16,115), India (8,306), Bangladesh (6,298), and Turkey (6,240).

Importing labour cannot solve an underlaying personnel issue of a critical sector of Romania, that of the defence industry. It's a sector experiencing a massive surge in funding and ambition, while simultaneously grappling with deep structural workforce problems.

The financial backdrop is strongly expansionary. Romania's military expenditure rose from $8.3 billion in 2024 to $9.7 billion in 2025. Defence spending increased 15% year-over-year in 2024, reaching 2.5% of GDP — above the NATO 2% benchmark.

Romania's workforce in the defence sector stands at approximately 12,800 professionals as of 2025, representing 28% of the sector's total employment. This workforce is projected to reach 18,200 by 2030, a compound annual growth rate of 7.3%.

The defence industry in Romania is centred around large, legacy, state-owned defence companies. Without a pressure to be competitive on an international market, this industry has faced limited industrial investment, and workforce decay. Romania's state-owned defence industry workforce is on average in its 50s — meaning that without serious workforce investment, it could effectively disappear within the next 15 years.

Alexander Cutuca highlights that the country’s ambitious rearmament programs contrasts profoundly with the current capabilities to follow this path. On the one side we have a rapidly growing, NATO-oriented tech segment hungry for engineers, cybersecurity experts, and systems integrators; and a crumbling, aging state-owned industrial base that increased budgets alone cannot fix.

With an aging workforce, a need to professionalize new younger workers in this sector and overarching systemic issues of the Romanian labour market (emigration of skilled workers, a shrinking working-age population, and skills mismatches), the defence sector faces significant challenges ahead but with appropriate planning will still meet existing growth projections.

Provocările României în domeniul personalului din industria de apărare

​Alexander Cutuca își oferă perspectiva asupra provocărilor pe care sectorul de apărare din România le întâmpină în ceea ce privește personalul.

România a fost profund afectată de fenomenul emigrării, aproximativ 2,3 milioane de români luând decizia să părăsească țara în ultimele două decenii. Această epuizare a capitalului uman a afectat toate nivelurile de calificare, tinerii profesioniști și specialiști plecând în căutarea unor oportunități mai bune, creând deficit de forță de muncă în domenii cheie precum IT, inginerie și servicii profesionale.

Aderarea la UE în 2007 a reprezentat un punct de cotitură major — contribuind la o creștere bruscă a fluxurilor de ieșire, iar ridicarea treptată a măsurilor tranzitorii în diferite țări de destinație din UE a deschis mai multe oportunități în străinătate în anii următori.

O altă perspectivă de luat în considerare în analiza pieței muncii din România o reprezintă provocările demografice cu care se confruntă țara. Conform statisticilor OCDE, se preconizează că ponderea persoanelor cu vârsta peste 65 de ani va crește de la 20% în 2024 la 30% până în 2060, iar raportul dintre persoanele în vârstă și cele active este proiectat să crească de la 34 la 59 între 2024 și 2060 — o creștere mult mai abruptă decât media.

Există însă și un alt aspect de luat în considerare, și anume faptul că România devine din ce în ce mai atractivă pentru imigranți — datele Eurostat arată că România a avut cea mai mare creștere a venitului real al gospodăriilor pe cap de locuitor dintre țările UE, cu 134% între 2004 și 2024. Creșterea salariilor, în special în sectoarele cu deficite acute, face din țară o destinație mai competitivă față de acum un deceniu.

Alexander Cutuca subliniază că România este, în esență, prinsă într-o criză demografică și migratorie: își pierde cei mai educați și productivi lucrători în favoarea Europei de Vest, în timp ce se luptă simultan să importe forță de muncă mai puțin calificată din Asia și din alte părți pentru a umple golurile.

Forța de muncă străină din România este puternic dominată de țările asiatice. Dintre cei peste 84.000 de lucrători străini din România, majoritatea provin din Nepal (20.636), urmați de Sri Lanka (16.115), India (8.306), Bangladesh (6.298) și Turcia (6.240).

Importul de forță de muncă nu poate rezolva o problemă fundamentală a personalului într-un sector critic al României, cel al industriei de apărare. Este un sector care se este alimentat de o creștere masivă a finanțării și a ambiției, confruntându-se simultan cu probleme structurale profunde legate de forța de muncă.

Contextul financiar este puternic expansionist. Cheltuielile militare ale României au crescut de la 8,3 miliarde de dolari în 2024 la 9,7 miliarde de dolari în 2025. Cheltuielile pentru apărare au crescut cu 15% față de anul precedent în 2024, ajungând la 2,5% din PIB - peste pragul de referință NATO de 2%.

Forța de muncă din sectorul apărării din România este de aproximativ 12.800 de profesioniști în 2025, reprezentând 28% din totalul locurilor de muncă din sector. Se preconizează că această forță de muncă va ajunge la 18.200 până în 2030, o rată anuală compusă de creștere de 7,3%.

Industria de apărare din România este centrată în jurul unor companii mari, tradiționale, de stat. Fără presiunea de a fi competitivă pe o piață internațională, această industrie s-a confruntat cu investiții industriale limitate și cu declinul forței de muncă. Forța de muncă din industria de apărare de stat din România are, în medie, în jur de 50 de ani - ceea ce înseamnă că, fără investiții serioase în forța de muncă, aceasta ar putea dispărea efectiv în următorii 15 ani.

Alexander Cutuca subliniază că programele ambițioase de reînarmare ale țării contrastează profund cu capacitățile actuale de a urma această cale. Pe de o parte, avem un segment tehnologic în creștere rapidă, orientat spre NATO, care are nevoie de ingineri, experți în securitate cibernetică și integratori de sisteme; și o bază industrială de stat, care se destramă și este îmbătrânită, pe care creșterea bugetelor nu o poate remedia singură.

Cu o forță de muncă îmbătrânită, nevoia de a profesionaliza noi lucrători tineri din acest sector și probleme sistemice generale ale pieței muncii din România (emigrația lucrătorilor calificați, o populație activă în scădere și nepotrivirea competențelor), sectorul apărării se confruntă cu provocări semnificative, dar cu o planificare adecvată va îndeplini în continuare proiecțiile de creștere existente.